|
Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu
sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.
Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa-aktual24.
Evolutia profesionala, in cadrul armatei, a generalului cu patru stele Gabriel Oprea a fost analizata detaliat de militari cu experienta, care au ajuns la concluzia ca CV-ul este impanat de intoxicari si falsuri. Gradele obtinute de „G. Oprea reprezinta o sfidare a tuturor militarilor de cariera”. Militarii subliniaza ca nici macar respectatul general american Patton, care a participat la doua razboaie mondiale, nu a avut asemenea performante in cariera.
Iata analiza detaliata a carierei vicepremierului Gabriel Oprea:
Perioada: 1980 – 1983
Calificarea/diploma obtinuta: Ofiter
Numele si tipul institutiei de invatamant/furnizorului de formare: Scoala Militara de Ofiteri Activi „N. Balcescu” Sibiu, specializarea intendenta.
Nota:
Aici apare arma intendenta, specializarea logistica – numai ca termenul „logistica” este inclus in terminologie abia dupa inceperea procedurilor de aderare la NATO, fiind trecut astfel in CV pt. a da mai bine la opinia publica.
Perioada: 1983 – 1990
Functia sau postul ocupat: Ofiter Economist
Numele si adresa angajatorului: M.Ap.N.
Nota: Este imposibil sa fi fost ofiter-economist sau a facut o „manevra”. Pt. a fi ofiter-economist, trebuia sa fi avut la baza formarii profesionale, studii economice (A.S.E.). Armata nu a format ofiteri-economisti decat dupa anul 1992, cand fostele scoli militare de ofiteri au fost transformate in institute militare (ulterior in academii). Ofiterii-economisti proveneau din absolventi ai unor facultati civile de profil, activati ulterior in armata. Deci, in acea perioada G. Oprea a fost un simplu ofiter de intendenta, ocupand eventual cu „relatii” o functie de „ofiter-economist”.
Perioada: 1985 – 1990
Calificarea/diploma obtinuta: Jurist
Disciplinele principale studiate/competente profesionale dobandite: Stiinte Juridice/Drept
Numele si tipul institutiei de invatamant/furnizorului de formare: Universitatea Bucuresti/Facultatea de drept.
Nota: Observam 3 lucruri: a avut „pile” – nu oricine primea aprobare in ’85 sa urmeze o facultate civila, a absolvit practic o facultate de drept comunist (in ’90 inca nu era schimbat nimic din programa de drept comunist, fiind eliminate de la predare doar pasajele cu citate din plenarele C.C. ale P.C.R. ), a urmat facultatea la F.F. – cunoscut fiind faptul ca o pregatire la F.F. este cu mult inferioara decat in cazul urmarii unei facultati la zi.
Perioada: 1990 – 1993
Functia sau postul ocupat: Ofiter de Justitie Militara
Nota: Tare faza! Abia termina dreptul la F.F. si in ziua a 2-a, este si numit jurist. Aici apare o intoxicare care sa dea bine la CV. Pt. opinia publica, denumirea „ofiter de justitie militara” conduce la ideea ca G. Oprea ar fost magistrat militar. In realitate, ofiter de justitie militara este si orice consilier juridic care lucreaza in armata. Cum nimeni nu si-a aduce aminte ca G. Oprea sa fi fost magistrat, rezulta ca a fost un simplu consilier juridic. Bine ca nu a ajuns magistrat, altfel la stiinta lui cine stie cati militari nevinovati mai nenorocea si din cadrul celor in activitate, pe cei in rezerva „aranjandu-ne” oricum prin aportul adus la desfiintarea pensiilor militare dupa deschiderea acestui drept de pensie. In ceea ce priveste pe cei in rezerva, nici nu e de mirare cum a procedat, a aplicat si el ce a inteles din studiile de drept comunist absolvite la F.F. candva.
Perioada: 1993 – 2001. Functia sau postul ocupat: PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA .PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA .PAUZA. PAUZA. PAUZA. MENOPAUZA. ANDROPAUZA. JENANT, G. OPREA!
Nota: In niciun CV nu gasim absolut nimic despre cei 8 ani. 2 variante plauzibile: si-a dat demisia din armata sau a fost dat afara din armata. Asadar, in 1993 dupa 13 ani de serviciu militar (3 scoala militara, plus 10 ca ofiter) G. Oprea si-a incheiat marea cariera militara cu gradul de capitan, deci ca ofiter inferior in cadrul trupelor „auxiliare”. Acest fapt rezulta si de aici!
Anul: 1997
Calificarea/diploma obtinuta: Absolvent al Colegiului National de Aparare.
Disciplinele principale studiate/competente profesionale dobandite: Curs Postuniversitar pe teme de Securitate Nationala.
Numele si tipul institutiei de invatamant/furnizorului de formare: Colegiul National de Aparare.
Nota! La prima vedere, in CV se creeaza impresia ca ar fi urmat Colegiul National de Aparare (fosta A.I.S.M.) in sensul perfectionarii ofiterilor de comanda si de stat major. Nu este adevarat! Este vorba de fapt despre un simplu curs organizat la C.N.Ap. urmat in calitate de civil la Colegiul National de Aparare – curs urmat si de diverse alte starlete, popi, politicieni (inclusiv Elena Udrea), fara prezenta obligatorie.
Anul 2001 – Salt ilegal de la capitan la general-maior, cu sfidarea intregii armate.
Dupa 8 ani de la trecerea in rezerva cu gradul de capitan, G. Oprea este reactivat si nu oricum: cu gradul de general-maior. Si de justitie militara, desi activase numai 3 ani in domeniu. Pentru acest fapt este necesar un „spate” mult prea solid, si ceva la fel de mult trafic de influenta. Pe de alta parte, avansarea s-a facut cu incalcarea unor prevederi din Ghidul Carierei Militare si din Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) – introduse in vigoare dupa stas NATO. Care erau aceste prevederi in anul 2001? Sa nu mai fie ca in comunism cand cine avea pile putea fi avansat oricand si oricum, introducandu-se stagii minime in grad, astfel: sublocotenent/aspirant – 3 ani, pt. celelalte grade de la locotenent la lt.colonel/cpt. comandor – de 5 ani, de la colonel/comandor in sus – fara stagiu in grad. Ori, G. Oprea a fost activat cu gradul de general-maior, sarind etapele maior si lt. colonel cu stagii minime in grad (5 ani fiecare), ceea ce este ilegal. De fapt, G. Oprea nici in gradul de capitan nu are stagiul minim obligatoriu, acesta fiind tot de 5 ani, iar G. Oprea a detinut respectivul grad 2 ani. Pe de alta parte G. Oprea a sarit pur si simplu si peste gradele de colonel si general de brigada. Ultimele grade nu impun stagii minime, insa obligatoriu trebuie sa porti acele grade inainte de deveni general-maior. Mai este un aspect. G. Oprea reprezinta o sfidare a tuturor militarilor de cariera, cu precadere a fostilor sai colegi din anul 1993, care din cauza Ghidului Carierei Militare si a Legii nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), nu puteau atinge gradul de colonel mai devreme de anul 2005. Daramite de general-maior.
In concluzie, daca tot a fost sa fie activat, G. Oprea ar fi trebuit activat cu gradul de capitan, sa isi indeplineasca stagiile minime in gradele de capitan, maior si lt. colonel. Maxime puteau fi oricat – dupa merite si posibilitatile armatei de avansare. Dupa care, prin 2005 ar fi putut fi avansat la gradul de colonel si abia dupa aceasta etapa putea sa i se atribuie primul grad de general, daca merita – desigur! Dar dupa moralitatea acestuia, este evident ca daca ar fi urmat o cale normala a carierei militare, G. Oprea nici acum nu ar fi depasit gradul de capitan.
Nota! Nu are legatura cu G. Oprea, dar poate fi relevant asupra unui aspect legat de reactivari si functii fictive. Candva in zona anilor ’95-’97, undeva la o unitate militara din Romania s-a prezentat repartizat intr-o functie nou-inventata din zona „auxiliara”, ca fiind reactivat, un ofiter oarecare. Cam atipic pt. armata dupa frizura cu zulufi, dar cu toate documentele in regula. La vreo 3-4 ani de la intamplare, cu ocazia schimbarii statului de incadrare a unitatii, S.M.G. a descoperit ca individul nu era in evidenta de personal a S.M.G., si nici functia acestuia nu exista in statul unitatii din evidenta S.M.G. Nu era niciun spion. Pur si simplu, cineva din zona gri a armatei facuse o „manarie” penala sa il reactiveze pe individ, numai ca „manaria” a fost superficiala – dupa cum s-a dovedit cu ocazia schimbarii statelor de organizare. Precis nu a fost singurul caz.
Perioada 2001 – 2003. Dubii mari: ori general-maior de justitie activ, ori prefect, ori director la C.N.Ap.?
Functia sau postul ocupat: General-maior de justitie militara activ. In realitate, in perioada respectiva nu a avut nimic de-a face cu justitia. Din 2001 pana in 2002, Gabriel Oprea a indeplinit functia de secretar de stat si presedinte al Administratiei Nationale a Rezervelor Statului. Legat de Rezervele Statului, cunoscatorii stiu ca este o functie de capatuiala (de exemplu, la inundatii sau deszapeziri se pot smenui cantitati impresionante de combustibili, materiale de constructii etc. care trec in stocurile firmelor de partid, gratis. Aici intra si completarea stocurilor fara licitatii). O prima mare problema! Dar intre anii 2001-2002 G. Oprea apare incadrat si ca director adjunct la C.N.Ap. De retinut: in 2002 a absolvit un curs la acel colegiu si Victor Ponta – in urma caruia a ajuns si el capitan, specializat in ce altceva decat in justitie militara – exact ca nasul lui. Apare insa o problema si mai mare. Atat in CV de aici, cat si aici, cat si in altele – G. Oprea apare si ca ofiter activ si ca prefect intre anii 2002-2003! Un militar si activ si prefect? D.p.d.v. al Legii nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) – este imposibil. Prefectul este desemnat politic, iar militarii nu pot fi numiti in functii politice. Ce sa mai spunem, perioda 2001-2003 este extrem de dubioasa ca de altfel intreaga activitate si cariera a lui G. Oprea! Nu ramane decat sa admitem ca in 2003 iar a trecut rezerva. In total: maxim 15 ani de serviciu militar, din care 3 scoala militara si maxim 12 ani de ofiter „auxiliar”. Cu ultim grad militar in activitate de general-maior, grad la care militarii de cariera nu ajung nici dupa 30 de ani, iar cei mai multi niciodata!
Perioada 2004-2009. General cu 4 stele dupa 15 ani de serviciu militar si acela prin zona gri a armatei. In lipsa transparentei, sursele si CV-urile dau nastere la confuzii. De exemplu, aici este precizat ca ar fi fost activat in 2001 cu gradul de colonel, nu de general-maior, iar in acest CV scrie negru pe alb ca a fost activat direct ca general-maior de justitie (general cu 2 stele). Nu prea conteaza asa mult, la urma urmei e sfidator oricum si sa fii avansat colonel din capitan si sa fii avansat ulterior si cu 2 grade de general in nici 2 ani. Aici este precizat ca a fost trecut in rezerva in 2003 cu gradul de general-maior, iar in anul 2008 a primit a 3-a stea (general-locotenent), in rezerva fiind. La numai un an mai tarziu – in 2009, a luat si pe cea de-a 4-a stea (acordata de Basescu) si care este cea de general de armata. Ca la bazar! Dupa maxim 15 ani de serviciu militar si in trupele auxiliare, si la numai 47 de ani varsta. In conditiile in care Generalul Patton si-a primit a 4-a stea dupa participarea la 2 razboaie mondiale, la 60 de ani si dupa 36 de ani de serviciu militar, iar pe ultima abia dupa capitularea Berlinului.
Smecheria cu reactivarea
Presupunem ca in cei 8 ani cat a avut intrerupere in cariera, a lucrat pe undeva. In baza Legii nr. 164/2001 la noua trecere in rezerva din 2003, avea si drept la pensie militara (conditia: minim 20 ani vechime, din care minim 10 in armata). Intrucat a ramas in activitate numai 2 ani dupa reactivare, devine evident ca s-a reangajat numai sa poate trece din nou in rezerva. Deci a avut un scop precis, iar acesta nu putea fi decat acordarea dreptului la pensie militara si mai ales sa prinda ceva malai. Malaiul? Conform O.U.G. nr. 1/1998 s-a ales (mai mult ca sigur ca „s-a dat” disponibilizat) si cu o plata compensatorie in valoarea a 20 de solde brute de general-maior (acordate pt. vechime mai mare de 15 ani). La care, in baza Legii nr. 138/1999, art. 31 (1) s-au mai adaugat inca 10 solde de general-maior ca ajutor neimpozabil. La care, in baza Legii nr. 138/1999, art. 31 (2) s-au mai adaugat inca 26 solde de general-maior [(diferenta intre 55 ani si 42 ani) x 2 solde]. Total: 56 de solde brute de general-maior. Se apropie de suta de mii de euro, nu?
Nota: Trupe „auxiliare” sunt considerate acele trupe in care posturile si functiile nu au nimic de-a face cu serviciul militar in sine, putand fi ocupate la fel de bine si de civili. De exemplu – posturile si functiile in justitia militara sau jurnalistica militara. Astfel de posturi si functii „auxiliare” au fost inventate in armata romana de catre fosti nomenclaturisti in scopul asigurarii unui loc de munca propriilor odrasle si altor acoliti.
Analiza a fost publicata pe blogul Ordinul Militar „R-26500 Elita”, destinat sustinerii drepturilor militarilor de cariera, activi si in rezerva.
Inapoi la insemnarea sursa "A da mina!"
| |
© 2009~2085
OSCII-Lab
Home
Popescu-Colibasi
